Între specificul local și trendurile globale: imigrație, digitalizare și „valul verde” care poate deveni tsunami

Mediul de afaceri local este azi mai sincronizat ca oricând cu cel internațional. Creșterea economică bazată pe consum, scăderea ratei șomajului, costul accesibil al finanțării sunt caracteristice atât economiei noastre, cât și celei europene și globale. Aceeași sincronizare se constată în materia forței de muncă: după ce ne-am văzut conaționalii emigrând din România, în ultima vreme, imigrația este utilizată tot mai mult de mediul de afaceri local, în încercarea de a rezolva problema deficitului de forță de muncă. Dacă acest deficit, derivat din declinul demografic, este departe de a fi exclusiv o chestiune locală, România se confruntă și cu cea mai mare rată a emigrării din spațiul european.

Tot 2019 ne-a adus un alt tip de sincronizare a economiei locale la trendurile internaționale: numărul de start-up-uri înființate în România, mai ales în zona noilor tehnologii, a crescut spectaculos, ca și vizibilitatea lor în spațiul public și în rândul investitorilor, inclusiv a unor giganți precum Google. România traversează probabil cea mai frenetică perioadă a inovației în sectorul privat, cu potențialul (deja verificat, cum este cazul UiPath) de a da naștere unor idei de business de relevanță internațională.

Dincolo de start-up-uri, digitalizarea economiei globale continuă în ritm accelerat, iar firmele locale vor fi nevoite să apese mai tare pe accelerație în 2020 dacă vor să fie printre învingătorii „cursei digitalizării”. Tot mai multe firme vor înțelege că imperativul digitalizării nu vizează doar un upgrade tehnologic, ci o nouă paradigmă a organizării interne și a modului de interacțiune cu furnizorii și clienții.

Pe lângă revoluția digitală aflată în plină desfășurare la nivel internațional, finalul anului 2019 a anunțat formarea unui uriaș „val verde” la nivelul UE. Noul președinte al CE, Ursula von der Leyen, a anunțat un plan cu obiective de mediu extrem de ambițioase. Cele aproape 800 de milioane de euro avute în vedere de România pentru reducerea economiei bazate pe cărbune pălesc în fața celor 1.000 de miliarde de euro despre care se vorbește ca parte a „European Green Deal Investment Plan”. Un proiect de asemenea magnitudine va avea un impact semnificativ asupra UE, creșterea economică, rata șomajului, dezvoltarea inovației tehnologice vor aduce schimbări semnificative în modelele de afaceri și în calitatea vieții. Modul în care economia europeană se va transforma nu se limitează la investiții de magnitudinea celor menționate, combinându-se în fapt cu modificări (presiuni?) legislative pozitive, precum motivarea instituțiilor de credit pentru a finanța agenți economici din domeniul energiei regenerabile sau care demonstrează un model de business sustenabil din perspectiva impactului de mediu, dar și negative, precum viitoare măsuri mai dure și sancțiuni pecuniare de amploare în zona legislației de mediu.

Ar fi o eroare dramatică ca „valul verde” să fie confundat cu imaginea disputată și discutată a Gretei Thunberg. Remodelarea economiei globale din perspectiva provocărilor climatice a ieșit de mult din zona ONG-urilor de mediu și se află acum pe masa marilor decidenți politici și în teritoriul celor mai mari administatori de fonduri la nivel global. Aceștia din urmă, poate mai puțin împovărați de constrângeri electorale, spun explicit că includerea factorilor de risc de mediu în ecuația economică va duce în viitorul apropiat – și mai repede decât anticipează majoritatea – la o realocare de capitaluri semnificativă (a se vedea scrisoarea către investitori a lui Larry Fink). CEO-ul Blackrock, cel mai mare administrator de active din lume, a tras un semnal de alarmă aproape dramatic prin conținut, în atenția societăților comerciale, a investitorilor și a conducerilor statale, care ar trebui să se pregătească pentru această schimbare de paradigmă economică.

În opinia mea, dacă firmele românești nu vor urmări atent direcțiile în care acest „val verde” va duce economia și dacă nu vor reuși să se poziționeze în consecință, din perspectiva retehnologizării și a investițiilor, se vor confrunta cu riscul de a-și reduce sau chiar pierde competitivitatea. Este valabil și pentru statul român, de la care așteptăm o abordare responsabilă, care să aibă în vedere multiplele aspecte economice și sociale pe care le presupune un plan de asemenea anvergură. Este economia României suficient de flexibilă, sunt antreprenorii români și guvernanții noștri pregătiți? Să sperăm că da, pentru că alternativa ar putea fi extrem de dureroasă pentru noi toți.