Provocări în tranzacțiile din România

În ciuda scăderii volumului și valorii față de aceeași perioadă a anului trecut, piața de M&A din România rămâne la cote ridicate de activitate și în 2019, remarcându-se în primele patru luni ale anului o serie de tranzacții importante realizate într-un ritm accelerat.

Dinamica tranzacțiilor din România din această perioadă indică o piață aliniată cu practicile din Europa Centrală și de Est, în care vânzătorii au o poziție contractuală solidă, mai puternică în raport cu cea a cumpărătorilor, și în care provocările cele mai semnificative țin de structurarea tranzacției, aprobarea acesteia de către autoritățile de reglementare (sau alte organe abilitate), modalitatea de separare a activității economice care face obiectul transferului și, nu în ultimul rând, garanțiile oferite prin contract de către vânzător cumpărătorului.

În mod uzual, discuții intense sunt purtate între părți cu privire la modalitatea concretă în care se va realiza tranzacția, respectiv dacă se optează pentru cesiunea de acțiuni/părți sociale în societatea vizată sau pentru un transfer de afacere (întreprindere) de la societatea vizată ori pentru o divizare parțială a societății în cauză, urmată de o cesiune a acțiunilor/părților sociale, sau doar pentru o vânzare de bunuri. Evident că fiecare parte implicată are o imagine proprie cu privire la modalitatea preferată de realizare și implementare a tranzacției, astfel că în exercițiul de structurare intră și deciziile referitoare la ieșirea totală sau doar parțială a vânzătorului din societatea vizată și continuarea activității sale de management. În ultimul caz va fi necesară constituirea unui parteneriat, care în mod evident va implica acorduri suplimentare destinate să reglementeze maniera de exercitare a controlului (în comun) asupra societății sau activității economice vizate.

În stabilirea structurii finale a tranzacției sunt determinante mai multe aspecte, cum ar fi viziunea și așteptările părților, riscurile și eventualele remedii identificate în cursul exercițiului de due diligence sau constrângerile de reglementare sau operaționale aplicabile activității economice vizate. Dacă așteptarea sau decizia inițială a vânzătorului este de a-și transfera participațiile în societatea vizată, iar în urma exercițiului de due diligence efectuat de cumpărător sunt identificate la nivelul acesteia riscuri semnificative (de exemplu, în zona fiscală, juridică, financiară sau de conformitate operațională), care determină disconfortul cumpărătorului pentru intrarea în societate, este probabil ca tranzacția să se blocheze/eșueze dacă părțile nu reușesc să convină asupra unei structuri modificate – de exemplu asupra unui transfer de activitate care asigură, într-o oarecare măsură, gestionarea/separarea riscurilor identificate. Evident că într-o asemenea situație se vor modifica documentația contractuală, structura prețului, părțile din contract și, prin urmare, tratamentul fiscal corelativ, conținutul garanțiilor și declarațiilor oferite de vânzător, precum și diversele condiții ale tranzacției.

Aceeași nevoie de repoziționare a părților față de așteptările inițiale poate să apară și atunci când premisa tranzacției o constituie transferul de activitate, însă o parte a activității derulate de societatea vizată nu poate fi transferată din cauza unor restricții impuse de legislația aplicabilă - cum este cazul contractelor de achiziții publice, de concesiune sau servicii publice, atribuite prin proceduri competitive și pentru care transferul nu este permis decât în anumite situații restrictive.

Variații ale structurii inițiale intervin și atunci când perimetrul tranzacției se modifică urmare a faptului că investitorul-cumpărător nu (mai) este interesat de preluarea anumitor sectoare/tipuri de activitate desfășurate de societatea vizată și, prin urmare, acestea trebuie separate și scoase în afara tranzacției.

Așa cum deja am punctat mai sus, ori de câte ori intervin variații asupra structurii inițiale sau elementelor esențiale ale tranzacției, apar și diferite consecințe care pot afecta calendarul de implementare, pot conduce la modificarea prețului și a garanțiilor date de părți, precum și a tipurilor de operațiuni sau activități auxiliare implementării tranzacției. Șansele de realizare cu succes a tranzacției depind în aceste cazuri de poziționarea realistă și flexibilă a părților implicate și de gradul de sofisticare a acestora, de creativitatea și abordarea constructivă a consultanților, de cartografierea corectă a impactului variațiilor apărute asupra diferitelor etape ale tranzacției și de execuția impecabilă a activităților necesare în scopul implementării de către toate părțile.