Este permisă monitorizarea video ascunsă a angajaților?

Article

Este permisă monitorizarea video ascunsă a angajaților? Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că nu a fost încălcat dreptul la viață privată într-un caz privind monitorizarea angajaților prin utilizarea într-un supermarket a unor camere video ascunse 

În data de 17 octombrie 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (“CEDO”) a stabilit că articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor (“Convenția”) – Dreptul la respectarea vieții private și de familie, nu a fost încălcat într-un caz având ca obiect amplasarea unor camere ascunse de supraveghere video, pentru a monitoriza activitatea angajaților dintr-un supermarket. Aceste camere au fost montate cu scopul de a identifica angajații implicați în infracțiuni de furt. 

CEDO decide că nu a fost încălcat dreptul la viață privată într-un caz având ca obiect monitorizarea angajaților prin utilizarea într-un supermarket a unor camere video ascunse

În data de 17 octombrie 2019, CEDO a stabilit în cazul Lopez Ribalda și alții vs. Spania că introducerea de către un angajator a unui sistem de supraveghere video, fără cunoștința angajaților, într-un spațiu în care, în mod obișnuit, angajații au așteptări reduse în ceea ce privește viața privată (respectiv, într-un supermarket), a fost efectuată în limitele impuse de art. 8 al Convenției.

În mod similar cu alte cazuri din jurisprudența CEDO, care analizează interesul legitim al angajatorului prin raportare la drepturile și libertățile angajaților, și acest caz prezintă o importanță deosebită din perspectiva determinării, de fiecare dată și luând în considerare fiecare situație particulară, a următoarelor aspecte:

  • necesitatea,
  • proporționalitatea și
  • subsidiaritatea implementării unor măsuri similare, acompaniate de garanții adecvate și suficiente.

În acest caz, în legătură cu analizarea problematicilor specifice necesare pentru a decide dacă o măsură se încadrează sau nu în limitele art. 8, CEDO și-a exprimat următoarele puncte de vedere:

1.    Așteptarea cu privire la intimitate

Pentru a analiza proporționalitatea unei măsuri de supraveghere video, este necesar să fie avute în vedere locațiile diferite în care monitorizarea poate avea loc, având în vedere așteptările rezonabile pe care le poate avea angajatul în acest sens. Așadar, nevoia de intimitate a angajaților va fi mai mare în locuri private prin natura acestora, precum toalete, vestiare și alte suprafețe închise, precum birourile.

Prin contrast, în locuri accesibile sau vizibile publicului general, precum într-un supermarket, așteptarea cu privire la intimitate va fi, în mod evident, redusă.

2.    Durata monitorizării video ascunse

Măsura a fost impusă pentru o durată determinată de 10 zile și a încetat imediat ce angajații responsabili au fost identificați. Durata monitorizării în acest caz a fost, așadar, foarte limitată.

3.    Accesul limitat la înregistrări

Înregistrările obținute prin intermediul sistemului de supraveghere video înainte ca angajații să fie informați în acest sens au fost vizualizate doar de către manager-ul de supermarket, reprezentantul legal al societății precum și reprezentantul sindicatului.

Gradul de intruziune în ceea ce privește viața privată a angajaților nu a fost în acest caz unul foarte ridicat.

4.    Consecințele monitorizării video ascunse a angajaților

Deși consecințele pentru angajați au fost semnificative (întrucât angajații au fost concediați în baza înregistrărilor obținute prin intermediul sistemului de supraveghere video), supravegherea video și înregistrările aferente nu au fost folosite de către angajator pentru niciun alt scop în afară de a identifica persoanele responsabile pentru pagubele înregistrate și pentru a lua măsurile disciplinare împotriva acestora.

5.    Dovedirea de către angajator a intereselor legitime care justifică monitorizarea ascunsă a angajaților și analizarea necesității, proporționalității și subsidiarității acestei măsuri

În analiza efectuată de CEDO, prin raportare la circumstanțele cazului, existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la comiterea unei infracțiuni și natura pagubelor provocate în acest caz au fost de natură să reprezinte o justificare suficientă pentru ca angajatorul să implementeze un sistem de supraveghere video ascunsă.

Mai mult, în situația particulară avută în vedere, nu existau alte mijloace prin care să poată fi îndeplinit interesul legitim urmărit.

6.    Informarea persoanelor vizate cu privire la instalarea unor camere de supraveghere video ascunse, ca parte a garanțiilor furnizate către angajați

Furnizarea de informații cu privire la monitorizarea video ascunsă a oricărui angajat ar fi împiedicat atingerea scopului intrinsec al măsurii (care era acela de a identifica persoanele responsabile pentru furturi, dar și de a obține probele necesare în vederea utilizării corespunzătoare în demersurile privind acțiunile disciplinare îndreptate împotriva angajaților).

CEDO a menționat că furnizarea de informații persoanelor vizate care fac obiectul monitorizării reprezintă doar unul dintre criteriile care sunt luate în considerare pentru a determina proporționalitatea unei măsuri de monitorizare, într-o situație particulară. Așadar, analizarea garanțiilor adecvate decurgând din celelalte astfel de criterii va fi cu atât mai importantă.

În concluzie, implementarea unui sistem de monitorizare video prin camere ascunse, fără a informa angajații nu poate fi interpretată ca fiind o încălcare a dreptului la viață privată dacă sunt indicii suficiente cu privire la furt, și dacă aceste camere sunt amplasate într-o zonă cu așteptări reduse de intimitate. Mai mult, o astfel de supraveghere ar trebui să fie limitată în timp, și prin raportare la accesul persoanelor la respectivele înregistrări, fiind totodată singurul mijloc pentru a conduce la identificarea persoanelor responsabile.

Did you find this useful?

Related topics